DUMINICA ŞI SEMNUL FIAREI
Gerhard Pfandl
Apoc. 13:14-17
14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
16 Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,
17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.
INTRODUCERE
Trăim timpuri interesante. De-a lungul ultimilor câţiva ani am văzut unii pastori şi biserici adventiste care au devenit păzitori ai duminicii. În acelaşi timp pastori şi biserici păzitoare ale duminicii au început să păzească Sabatul.
Potrivit cu cartea Sabatul sub foc încrucişat, de S. Bacchiocchi
Aproximativ 300 de biserici şi grupuri au acceptat Sabatul în ultimul timp Mişcarea Metodistă Reformată numită Sinodul Wesley a redescoperit Sabatul în 1996., Ei au 68 de biserici răspândite prin toată America de Nord care ţin Sabatul de vineri seara de la apusul soarelui, până sâmbătă seara la apusul soarelui.
Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că Sabatul va deveni într-o zi un test al loialităţii faţă de Dumnezeu. În vederea acestei înţelegeri noi avem nevoie să fim avertizaţi cu privire la ceea ce se întâmpla în lumea creştină.
SCRISOAREA PAPEI “DIES DOMINI”
Pe 31 mai, 1998, fostul papă, Ioan Paul al II-lea a scris o scrisoare pastorală de 40 de pagini-On May 31, 1998 the former Pope John Paul II issued a 40 page pastoral letter -
DIES DOMINI în care el a făcut o pledoarie pasionantă pentru reînviorarea păzirii Duminicii, şi în particular a participării la misa de Duminică
El a făcut păzirea Duminicii continuarea şi întruchiparea teologiei şi a practicii Sabatului şi a chemat legislatia civilă pentru a asigura păzirea Duminicii.
Nevoia pentru legislaţia civilă, spunea Ioan Paul al II-lea, este deja declarată de The need for civil legislation, John Paul II said, was already stated by
Papa Leo XIII în enciclica sa Rerum Novarum (1891) unde el spune că “odihna de duminică este un drept al muncitorului pe care statul trebuie să-l garanteze.” (#66)
Papa Ioan Paul al II-lea credea că legislaţia duminicală este necesară în special azi, având în vedere problemele fizice, sociale şi ecologice create de dezvoltarea tehnologică şi industrială”.
“De aceea”, spune el, “în împrejurările particulare din timpul nostru, creştinii trebuie să facă tot ce se poate pentru a se asigura că legislaţia civilă respectă datoria lor de a ţine Duminica. (#67).
Cu mai mult de 100 de ani în urmă Ellen White a profetizat adoptarea unor legi duminicale care vor conduce la un decred de moarte.
“Pentru că Sabatul a devenit punctul deosebit de discuţie în creştinătate, iar autorităţile religioase şi pământeşti s-au unit pentru a impune păzirea duminicii, refuzul stăruitor al unei minorităţi de a se supune cerinţei generale va face din ei obiectul unui blestem general. Se va cere ca acei oameni puţini, care stau în opoziţie cu o instituţie a bisericii şi cu legea statului, să nu mai fie toleraţi; că este mai bine să sufere ei decât naţiuni întregi să fie aruncate în confuzie şi nelegiuire.” (GC 615).
ÎNCHINAREA ŞI CORNUL CEL MIC
În această controversă este pusă în discuţie închinarea. Mai precis închinare la „fiară”
Apoc. 14:9,10
9Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
Cea mai înaltă formă de închinare este ascultarea: 1 Samuel 15,22 „Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor”
Cine este fiara?
Apoc. 13,1-5
„Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
2Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gura ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.
3 Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.
4Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: "Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?"
5I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni”.
Când comparăm descrierea aceasta cu fiarele din Daniel 7,1-8, observăm că această fiară este o creatură cu caracteristici amestecate, luate de la cele patru fiare din Daniel.
În orice caz, acţiunile ei sunt aceleaşi ca şi activitităţile Cornului cel mic din Daniel 7.
| DANIEL 7 CORNUL CEL MIC A făcut război cu sfinţii 7:25 Va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt. 7:25 O vreme, două vremi şi o jumătate de vreme (1260 ani) 7:25 | APOCALIPSA 13 FIARA A făcut război cu sfinţii 13:7 Şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu 13:6 I s-a dat putere să lucreze 42 de luni (1260) ani) 13:5 |
Fiara este puterea Cornului cel mic.
În Apoc. 13 îl vedem la maturitatea lui deplină, produsul a secole de istorie, încă din timpul statului Babilon şi până la sfârşitul timpului.
Este produsul asimiliării credinţelor şi practicilor împrumutate din culturile păgâne amestecate cu politicile şi conceptele creştinismului.
Puterea Cornului Mic este cea mai longevivă putere conducătoare din istorie. Ea a început în sec. IV şi încă este şi acum. Este, desigur, nimeni alta decât instituţia papalităţii.
Revelation 13:5 ne spune că acestei fiare „i s-a dat o gură ca să vorbească vorbe mari şi hule”
Când privim la istoria papalităţii, vedem că ea, în adevăr a rostit vorbe mari şi hule.
Afirmaţiile papalităţii
‚ “Noi (papii) ţinem pe pământ locul Dumnezeului Prea Înalt.” (Papa Leo XIII, într-o enciclică datată în 20 iunie, 1894)
‚ “Căci tu (papă) eşti Păstorul, tu eşti medicul, tu eşti conducătorul, tu eşti gospodarul; în definitiv, tu eşti un alt Dumnezeu pe pământ.” (Din ODiscursul lui Christopher Marcellus la cel de-al V-lea Conciliu de la Lateran, sesiunea a IV-a (1512), RC History of the Councils, Labbe and Cossart, Volumul XIV, column 109)
‚ Conciliul de la Florenţa, Sesiunea XXV (6 iulie, 1439) “Considerăm că Sfântul Vicar Apostolic şi Pontiful Roman deţine primatul (întâietate) peste întreaga lume, şi că Pontiful Roman însăşi este [1]succesorul binecuvântatului Petru, prinţul apostolilor; şi [2] adevăratul vicar al lui Hristos, [3] capul întregii biserici, şi [4] părintele şi doctorul tuturor creştinilor.”
‚ Papa are o autoritate şi putere aşa de mare că el poate modifica, explica sau interpreta legile divine.... Papa poate modifica legea divină, întrucât puterea sa nu este a unui om, ci a lui Dumnezeu... (Extrase din Ferraris’ Ecclesiastical Dictionary, RC articol despre papa)
În timpul Revoluţiei Franceze, oamenii au crezut că papalitatea s-a dus, dar profeţia spunea că rana de moarte avea să fie vindecată.
În sec. al XX-lea, în special în ultimele decenii, observăm o remarcabilă revenire în prim-plan a papalităţii.
CHIPUL FIAREI
Apocalipsa 14,9 se referă la oamenii care se închină la chipul fiarei
Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
Potrivit cu Apoc. 13,11-13 a doua fiară (care se ridică din pământ) este esenţială în crearea chipului fiarei
11 Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată 13Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.
În contrast cu prima fiară care a ieşit din mare, a doua fiară apare din pământ, un loc nelocuit
Singura naţiune care s-a ridicat în timpul în care papalitatea a primit rana de moartea şi care astăzi joacă un rol major în politica mondială este America
A fost populată în secolul a XVII-lea, şi-a cucerit independenţa în sec. al XVIII-lea şi, fără îndoială, azi este superputerea lumii.
Ceea ce este semnificativ este faptul că deşi America a fost întemeiată de protestanţi, mulţi din ei fiind persecutaţi de Biserica Romano-Catolică, azi, cea mai mare, cea mai răspândită biserică din SUA este Biserica Romano-Catolică.
Naţiunea luată ca un întreg este prietenul papalităţii şi conduce lumea azi.
În 1851 J.N. Andrews a identificat a doua fiară cu America. Astăzi alţii fac acelaşi lucru.
Yisrael B. Hawkins, de exemplu, un evreu mesianic, spune,
“Singura naţiune care se ridică acolo unde nu era nici un popor, nici o mulţime şi nici o naţiune este SUA. De aceea, SUA este CEA DE-A DOUA Fiară pe care Ioan a văzut-o în Apoclipsa 13,11” (The Mark of the Beast, pp. 57,58).
Ce este chipul fiarei?
Apoc. 13:14
Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
Papalitatea este construită pe o unire a bisericii cu statul.
De aceea, chipul va fi ceva similar
“Pentru ca Statele Unite să facă un chip fiarei, puterea religioasă trebuie să stăpânească asupra guvernului civil, astfel încât însăşi autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-şi ajunge scopurile ei.” (GC 443).
Liderii romano-catolici şi protestanţi pledează astăzi pentru o schimbare în constituţia americană pentru a îndepărta separaţia strictă dintre biserică şi stat.
SEMNUL FIAREI
Apoc. 13,16 vorbeşte despre un semn al fiarei
Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,
Este un semn care indică autoritatea fiarei.
De la creaţiune Sabatul a fost semnul sau sigiliul Creatorului
Ezech 20:12
„Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc”
De aceea, semnul Antihristului este opusul, păzirea Duminicii, înlocuitorul papal
La testul final vor fi numai două clase de oameni:
(1) aceia care slujesc lui Dumnezeu şi ţin poruncile Sale, şi,
(2) aceia care păzesc Sabatul fals în acord cu legea statului.
„Pe când o categorie, care primeşte semnul supunerii faţă de puterile pământeşti, primeşte semnul fiarei, cealaltă, alegând semnul supunerii faţă de autoritatea divină, primeşte sigiliul lui Dumnezeu.” (GC 605).
În orice caz, vă rog să notaţi:
“Nimeni nu a primit încă semnul fiarei. Timpul de încercare nu a sosit încă. În fiecare biserică se află creştini adevăraţi, inclusiv în comunitatea romano-catolică. Nimeni nu va fi condamnat până când nu va avea lumina şi va înţelege obligativitatea respectării poruncii a patra. Totuşi, când se va da decretul care impune sabatul fals, şi când strigătul cu glas tare al îngerului al treilea îi va avertiza pe oameni împotriva închinării la fiară şi la chipul ei, linia între ce este fals şi ce este adevărat va fi trasată cu claritate. Atunci aceia care vor continua în nelegiuire vor primi semnul fiarei.” (Ev 234-235).
Vizita în Papua Noua GuineePapua New Guinea visit.
LEGILE DUMINICALE
Revelation 13:15
I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
Legile duminicale nu sunt ceva nou. În Europa noi le avem de mult timp.
Giger - Switzerland
În America legile duminicale, de asemenea, există de mult timp.
In Massachusetts Bay Colony
Puritatnii au păstrat „Hârtie şi tocuri pentru pedeapsa acelora care profanau Sabatul (Duminica)” (AAA Touring Book for Connecticut/Massachusetts, Rhode Island, April 1993, p. 71).
New Haven (Connecticut) - legile duminicale, numite Legile Albastre (erau legate în coperte albastre 1653-1656), prevedeau pedeapsa cu moartea în anumite circumstanţe
În 1956 Alianţa Ziua Domnului, înfiinţată în 1888, a raportat existenţa unui gen de lege duminicală în 47 din 48 de state care alcătuiau atunci SUA.
Apoi în 1961 Curtea Supremă a SUA a decis că legile duminicale sunt constituţionale numai dacă ele au în primul rând un scop secular.
De atunci, multe state, sub presiunea competiţiei comerciale, au votat abrogarea legilor duminicale. Astăzi, doar câteva state mai au o anumită lege duminicală.
În trecut, legile duminicală erau limitate la statul sau district şi se refereau la activităţi comerciale.
În viitor, Apoc. 13 şi 14 prezic că legile duminicale vor fi naţionale şi internaţionale şi vor include păzirea religioasă.
Apoc. 13 profetizează un timp în care se va da o lege duminicală universală
Apoc. 13:3 „tot pământul se minuna după fiară” (urma fiara, trad. Engleză)”
Apoc. 13:3 “Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.”
“Atunci când America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu papalitatea pentru constrângerea conştiinţei şi a-i obliga pe oameni să onoreze sabatul cel fals, oamenii din fiecare ţară de pe glob vor fi determinaţi să urmeze exemplul ei. Poporul nostru nu este nici pe jumătate treaz pentru a face tot ce-i stă în putere cu mijloacele ce îi stau la îndemână, pentru a vesti mai departe şi a extinde solia de avertizare.” (6T 18).
Majoritatea ţărilor din Europa şi America de Sud au deja legi duminicale, ele doar aşteaptă să fie impuse
În Germania, interdicţia comerţului în ziua de duminică este stipulată constituţional, şi 82% din muncitori nu lucrează duminica. In Germany, the ban on Sunday trading is constitutionally enshrined, and 82 percent of workers do not work on Sundays. German Christian ME Elmer Book spunea că duminica este cea mai bună zi pentru ca familia să aibă un timp liber împreună. (The European, Oct. 11-17, 1991).
În cuvântul său către judecătorii din Austria, Papa spunea:In his address to judges in Austria, the Pope said:
“Duminica are un înţeles care nu este numai religios, ci care ar trebui considerat ca o valoare culturală universală. Societatea noastră îşi asumă riscul de a renunţa la această valoare culturală din raţiuni materiale. Ideea tradiţională a duminicii ca zi de odihnă şi închinare este ameninţată atât de lumea economică cât şi de industria timpului liber” (Sunday, May/August, 1990, pp. 20,21).
Cum stau lucrurile în ţările non-creştine?What about non-Christian countries?
1990 – Thailanda , Bangkok: Emerald Buddha
Broşură
Templul lui Emerald Budha este atât o structură sacră, cât şi depozitarul spiritului întregului popor Thai. Nu numai că este un loc în care ceremoniile regeşti au loc aproape în tot cursul anului, dar el este, de asemenea, un loc în care oamenii se întorc pentru multe scopuri: pentru a asculta predicile în zilele sfinte budhiste şi în zilele de duminică, pentru a venera pe Emerald Budha pentru avantaje favorabile, şi pentru a se angaja în meditaţie în vederea dezvoltării unei minţi pline de pace (Din Prefaţa de H. R. H. Princess Maha Chakri Sirindhorn în History of the Temple of the Emerald Buddah de Profesor M.C. Subhadradis Diskul [Bangkok: Amarin Printing, n. d.]).
Nu este nimic nou în faptul că budhiştii merg la Templu duminica.
În 1996, Time, lua notă despre faptul că duminica câştiga din ce în ce mai mult un statut special în ţările non-creştine, naţiunile non-occidentale:
Indonesia, o ţară cu 90% Musulmani, întrerupe munca de la birou vinerea devreme şi îşi ia liber toată ziua de duminică. Mulţi musulmani şi hinduşi din Malaiezia sunt obişnuiţi să facă vizite la moschei şi temple duminica- nu pentru că ar avea vreo semnificaţie religioasă pentru ei, ci pur şi simplu pentru că afacerile urbane sunt închise. Moştenirea engleză a duminicii libere domneşte în India şi Pakistan. Japonia, care până în 1876 a folosit calendarul lunar chinez care nu avea nici o uniformitate a sărbătorilr, a trecut la săptămâna de şapte zile cu duminica liberă. Budiştii şi şintoiştii au acceptat schimbarea imediat, deşi datorită problemelor de afaceri au ignorat-o până când în 1947 o lege a muncii a stabilit ca muncitorii să aibă o zi pe săptămână liberă.
China a trecut la săptămâna de 7 zile în 1912, şi în ciuda antipatiei violente faţă de religie, China Comunistă ţine ca zi de odihnă, duminica. În 1929, Rusia a încercat marele experiment secular al zilelor libere în etape (trepte) de-a lungul unei săptămâni de lucru neîntrerupte, astfel ca unul din şase muncitori erau liberi într-o anumită zi. Legea a fost urâtă aşa de mult că Stalin a abrogat-o, în 1940. Acum, cu unele excepţii, legea generală în Rusia este săptămâna de lucru de cinci zile, astfel încât sâmbăta şi duminica sunt libere (“On the Seventh Day”, Time, Jan. 14, 1966, p. 52).
În multe ţări în care creştinismul este o religie minoritară, birourile de afaceri, şcolile, etc. sunt închise duminica deşi nu există nici un motiv religios pentru care să facă acest lucru
De ce?Why?
1. ONU promovează o singură zi de odihnă, duminica, pentru toţi muncitorii din toată lumea.
2. Magazinele comerciale, şi majoritatea activităţilor comerciale, băncile, etc. sunt toate deschise până vinerea, dar închise duminica
Astfel, calea este pavată în multe ţări non-creştine, non-occidentale pentru a-i atribui duminicii un statut special.
CONCLUZIE
Scrisoarea papei DIES DOMINI nu este împlinirea profeţiei din Apoc. 13, dar este o declaraţie interesantă pentru modul în care înţelegem noi Apoc. 13.
Ca Adventişti de Ziua a Şaptea, avem nevoie să fim avertizaţi cu privire la ceea ce se întâmplă în lume.
Avem nevoie să fim pregătiţi pentru ceea ce vine.
Dar mai presus de toate, avem nevoie să umblăm mai aproape cu Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Ioan 17,3 „A-L cunoaşte pe El”, aceasta este „viaţa veşnică”
